S-au stins luminile în sat
Și-n jurul nostru rând pe rând,
Se sting bisericile toate
Și nu-i mai pasă nimănui,
Că generații se tot duc,
De Dumnezeu tot mai departe...

Părinți ce-au învățat copiii
Ca să trăiască-n libertate,
Far' să le spună de păcat,
De consecințe și de moarte,
E prea târziu să ștergi acum
O așa rea învățătură,
O lume întreagă la răscruci
Pe drum de dragoste și ură...

Iubirea-i doar un sentiment
Ce îl simți pentru o clipă;
E pentru lucruri de moment
Să ai acum tot ce iubești
Și apoi să faci risipă.
Confuzia-i la loc înalt
Căci fiecare are o părere,
Și nimeni nu mai ține cont,
De legi morale sau sfințenie.
Cuvântul Sfânt și Legile,
Sunt slove pe-o hârtie,
Deși e clar că merge rău,
Și lumea-i în derivă.
E prea ciudat să spui de Dumnezeu,
Pari prea fanatic... fără rost...
Poți chiar să fii luat de prost
Când spui cuvinte din Scriptură

Se sting luminile pe rând,
Se-nchid bisericile-n sate;
Un preot trist și prea bătrân,
Vorbește de trezire...
Râd toți de el ca de-un smintit
Ce crede-n vechea amintire:
Cum că există Dumnezeu,
Ce te-a creat cu-n tainic eu
Și cu puterea de-a alege
Că avem în noi o conștiință,
Un simțământ care ne spune,
Că nu vom dispărea așa-n genune,
Că este viață după moarte,
Că lumea în două se desparte... .